Olăritul

Olaritul, stravechi mestesug, practicat pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri, a carui vechime este argumentata de descoperirile arheologice din zona, acum este continuat de renumitii mesteri olari de la Radauti (Florin si Marcel Colibaba) si de mesterii olari de la Marginea, care sunt renumiti prin ceramica neagra si cea rosie utilitara (familiile Magopat si Pascaniuc).

Barbatii scot lutul din locuri speciale, il aduc in gospodarie si il framanta cu mainile, picioarele, sau cu un ciocan mare de lemn, amestecandu-l cu apa. Pasta astfel obtinuta se curata de impuritati, taindu-se in felii subtiri si se lucreaza apoi la roata.

Vasele de Radauti se disting prin fondul alb cu desene cu maro, verde, galben sau fondul rosu sau verde cu desene geometrice sau florale stilizate, cu alb, verde, maro, caramiziu.

Centrul de ceramica neagra de la Marginea este renumit in intreaga tara; din mainile olarilor, lutul prinde viata in forme stravechi cu denumiri specifice: ulcioare, strachini, oale de sarmale, oale cu manusa, cani de mosi dar si forme mai noi: vaze de diferite marimi, platouri, aplice.etc. Decorul acestora este realizat prin impresiune pe vasul ud si prin lustruire cu cremene pe vasul uscat, decorul fiind subordonat formei vasului.